Marco Badea : Apropo de justiția din România și problemele sale. Vă mai aduceți aminte finalul lunii februarie, când au fost eliberați frații Tate, acuzați de viol, trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional organizat?

Ei bine, New York Times tocmai a publicat un material (link în primul comentariu) în care indică o imixtiune politică directă în actul de justiție românesc. Jurnaliștii americani notează că a fost emis un „ordin extraordinar” de la cele mai înalte niveluri ale guvernului român, prin care procurorilor li s-a cerut să găsească un compromis cu frații Tate.

Mai clar spus, ordinul de a găsi un „compromis” a venit peste capul procurorilor, forțându-i să ignore dovezile din dosar și să ridice restricțiile de călătorie, o acțiune pe care o considerau contrară actului de justiție, dar pe care au trebuit să o execute.

Deși nu există o declarație oficială în acest sens, investigația celor de la New York Times deduce clar implicarea fostului premier PSD Marcel Ciolacu în toată povestea, subliniind că decizia de a ridica restricțiile de călătorie a fost o mișcare prin care „premierul României a crezut că va calma administrația Trump”, proaspăt instalată la Casa Albă de o lună.

⚠️ Ciolacu, care a refuzat să comenteze pentru New York Times toate aceste evenimente, e prezentat în material drept motorul din spatele întregului aranjament. Practic, eliberarea unor indivizi despre care procurorii spuneau că sunt periculoși a fost tratată ca o monedă de schimb diplomatică pentru a câștiga favoruri. Dar nu știm pentru cine.

Cine citește ce scrie New York Times o să observe ușurința cu care decidenții politici români au decis că „siguranța publică” este sacrificabilă. În timp ce procurorii argumentau vehement în instanță că frații Tate reprezintă un pericol public real și un risc iminent, la nivel guvernamental calculul era strict tranzacțional.

Avertismentele specialiștilor din justiție au fost ignorate, iar protecția societății a devenit brusc mai puțin importantă decât o oportunitate diplomatică pentru Ciolacu și gașca din jurul său.

Practic, statul român, prin decidenții pe care îi avea la acel moment, a decis că e acceptabil să lase liberi indivizi considerați periculoși, dacă acest gest servește drept „bilet de intrare” în grațiile noii administrații de la Casa Albă.

Iar cazul ăsta arată cât de lipsită de indepedență e justiția românească și cât de viciat a ajuns să fie actul de justiție.

Marco Badea